Marea

Marea..

Un intins de apa nesfarsit, un loc unde poti merge ca sa te gandesti la framantarile tale, la nelinistile si grijile tale, la dragostea spulberata de primul vant rece de toamna, sau pur si simplu sa meditezi.
Oare cum ar fi fost sa nu fi mers niciodata la mare? Oare cum m-as fi simtit fara acest loc mirific? Aceasta locatie atat de cunoscuta si totusi atat de plina de mistere. O stiu de cand eram mic. Foarte mic chiar. O vedeam de fiecare data cum se zbuciuma la aparitia mea pe plaja, ca, apoi, in timp ce intram in apa sa ma infasoare in bratele ei de valuri si spuma pentru a ma proteja de orice rau. Pentru a ma face sa o iubesc si mai mult.
Au fost deja nenumarate diminetile in care buimac de somn am mers pe malul ei pentru a auzi acel sunet minunat de valuri sparte de tarm si briza rece care te inconjoara, in timp ce razele soarelui te alinta, facandu-te sa te simti mai bine ca dupa orice masaj. Sa stai si sa privesti pret de cateva clipe marea linistita, stralucind in razele soarelui, aparute parca una cate una din orizontul indepartat. Valurile care se lovesc tot mai aproape de tine te cheama la ele, incet, soptit.. "vino, alatura-te noua", iar tu, imbatat de miresmele diminetii te indrepti spre mare.. si deodata simti ca marea iti mangaie picioarele. Ai reusit, Esti din nou in bratele ei iubitoare!


Posted by Sylv